Câmpulungul Bucovinean

Delimitari Geografice

 

             Chiar dacă timpurile de obârşie sunt învăluite în mister, primele semnalări arheologice cu privire la urme de cultură materială din  zona Câmpulungului  bucovinean datând cu certitudine din paleoliticul superior   (100 000 – 10 000 î.Hr.),  ţinutul vorbeşte încă despre traiul pur al înaintaşilor.Plaiurile Obcinilor  adună la un loc, în toată varietatea lor, comori folclorice şi etnografice ce străbat timpul din adâncimi de veacuri, dăltuind spre conservare o parte a istoriei şi civilizaţiei strămoşeşti.

             Ca vatră de veche unitate etnică românească, zona Câmpulung  Moldovenesc grupează un număr de sate aflate istoriceşte în cuprinsul Ocolului- republică.Geografic, aceste aşezări se înşiră pe firul văilor superioare ale râurilor Moldova şi Moldoviţa, în fapt osătura Obcinilor Bucovinei.Localităţile Fundu-Moldovei, Frumosu, Vama, Vatra Moldoviţei, Moldoviţa, Sadova, Pojorâta, Breaza, Moldova Suliţa, Cârlibaba şi Ciocăneşti cu cele 26 de sate aparţinătoare, se întind prin activitatea umană nu doar în vetrele comunelor propriu-zise, ci şi în munţii pe care îi formează, munţi ce străjuiesc bunăstarea şi liniştea meleagurilor pitoreşti: Obcina Mare, Feredeu şi Mestecăniş.

             Dezvoltarea unitară a zonei, evidenţiată prin îndeletnicirile populaţiei, reflectă însă particularităţi la nivel de ornamentaţie şi cromatică arhitecturală veche, precum şi în privinţa datinilor şi obiceiurilor. Astfel în cuprinsul zonei etnografice Câmpulung Moldovenesc s-au constatat arii de interferenţă cu zonele etnografice învecinate, reliefate îndeosebi în arealul comunelor Cârlibaba şi Ciocăneşti care cuprind în mare măsură şi elemente de cultură populară din Ţara Dornelor, precum şi în arealul comunei Moldova- Suliţa, unde se remarcă interferenţe culturale cu satele învecinate din zona etnografică Rădăuţi. În sud se află zona etnografică Neamţ, iar în sud-est zona etnografică Humor.

             Ocolul Câmpulungului bucovinean păstrează trăsături proprii, distincte şi, în acelaşi timp, trăsături comune culturii populare româneşti în general.Ca rezultantă directă a vieţii sociale din cadrul comunităţii umane, obiceiurile încifrează sisteme perfect închegate prin care aparentul spectacol folcloric evidenţiază în timp ,,un sistem corelat cu viaţa omului, cu viaţa neamului ca celulă fundamentală a societăţii noastre tradiţionale, cu viaţa comunităţilor mai mici sau mai mari, locale sau regionale.” Privite ca acte de comunicare, aceste manifestări culturale includ şi valori de iniţiere prin care se perpetuează, în primul rând, valorile morale.