Costumul bărbătesc

Portul popular – Costumul bărbătesc

 

             Portul bărbătesc din zonă se caracterizează prin aceeaşi simplitate şi eleganţă, componentele sale neavând bogăţia ornamentală a costumului femeiesc.

             Căciula sau ”cuşma” se confecţionează din blană de miel,de culoare neagră, partea dinăuntru fiind tot din blană de miel, însă albă. Cuşma se poartă diferit de la un sat la altul: cu vârful într-o parte, cu vârful lăsat pe spate sau cu vârful înfundat. Căciula de sărbătoare se confecţionează din pielicele de astrahan,de culoare neagră sau brumărie, căptuşită în interior cu blană de ied sau de ţap sălbatic. Informatori în vârstă amintesc şi despre căciula împletită din lână, numită “comănac”. Vara se folosesc pălăriile de pluş negru,albastru sau maro, cu boruri normale.

             Cămaşa a fost confecţionată mai întâi din in, apoi din bumbac ţesut în două iţe.Era lungă până la genunchi, avea ciupag şi mâneca largă. În zona Câmpulungului Moldovenesc, este răspândită numai cămaşa lungă, cu poale continui, la care stanul este croit împreună cu poalele,dintr-o singură bucată de pânză. Faţa şi spatele sunt confecţionate dintr-un singur lat de pânză, iar de sub braţ şi până la poale se adaugă doi clini, ceea ce permite desfacerea în falduri sub curea.Umerii, pieptul şi spatele până la limita superioară a pavei sunt dublaţi printr-o placă în interior, de-o parte şi alta a pieptului existând două deschideri care formează “spătuiala” şi care sunt două buzunare. Ornamentele cămăşii le formează brâiele amplasate pe poale şi pe marginile mânecilor. Acelaşi motiv este reluat ca un chenar în jurul ciupagului şi pe bata de la gât. Decorul geometric preia motive din decorul bondiţei, realizându-se unitatea costumului. Sub cămaşă se poartă fie o cămaşă scurtă din pânză de casă, cu manşetă brodată, fie o cămaşă din comerţ.

             Iţarii sunt confecţionaţi din lână albă, ţesută în patru iţe, cu urzeală din bumbac. La Câmpulung şi la Sadova, s-au purtat iţarii largi, cu partea de jos răsfrântă, formând o manşetă, uneori de lăţimea unei palme. Iarna, bărbaţii purtau “cioareci”, pantaloni strâmtaţi spre gleznă, dintr-o ţesătură mai groasă de lână, având textura sumanului, dar de culoare albă. În partea de jos,ciorecii erau ornamentaţi cu ţacuri de lână neagră.

             La brâu, se foloseau curelele din piele tăbăcită, ornamentate şi închise cu catarame din aramă sau alamă. Acum, la portul de sărbătoare, se folosesc doar curelele cusute cu mărgele, încheiate cu trei catarame.

             Piesele comune portului femeiesc şi bărbătesc sunt sumanul, cojocul şi bondiţa. Sumanul este confecţionat din ”pănură”, adică stofă groasă, ţesută în patru iţe, cu urzeala din păr şi băteala din lână. Sumanul de sărbătoare are culoare neagră, cel de lucru putând fi şi de lână laie. Sumanul se încheie cu “sarad”, care este folosit şi la ornamentarea sumanului. O caracteristică a acestei piese vestimentare o reprezintă clinii largi şi gulerul înalt.

             Bondiţa, împodobită cu prim de astrahan sau dihor, cu motive sub formă de brâuri de mătase şi de mărgele, evidenţiate de fondul alb, completează ansamblul costumului popular, conferindu-i o deosebită eleganţă. Este de menţionat că, în vechime, atât bondiţele, cât şi cojoacele aveau un prim ţesut din lână, apoi croşetat.