Costumul femeiesc

Portul popular tradiţional – Costumul femeiesc

 

             Portul femeiesc începe cu găteala capului,în funcţie de care se face diferenţierea pe vârste. La fetiţe,pieptănătura consta într-o cărare pe mijloc şi cozi lăsate pe spate,la fetele ieşite la horă,cărarea se făcea într-o parte,păstrând cozile lăsate pe spate sau aduse pe creştetul capului şi legate apoi la ceafă.Uneori ,părul era strâns într-o singură coadă formată din şuviţe fără soţ şi prinsă la capăt cu strămătură co-lorată.Nevestele aveau cozile împletite de la nivelul urechilor şi aduse pe creştet ca o cunună sau strânse în coc la ceafă.Bătrânele aveau acelaşi tip de pieptănătură ca şi nevestele tinere.Toate femeile îşi acopereau capul cu “tulpan”sau “năframă”.În zilele de sărbătoare,bătrânele înlocuiau tulpanul cu “zăbrenicul”sau “miniştergura” ştergar ţesut în multe iţe,cu décor geometric,realizat alb pe alb,cu motive bine relie fate.Broboadele mari,cu “frâmbii”,erau folosite mai ales iarna,asociate cu sumanul sau cojocul,imprimând costumului o notă de distincţie şi eleganţă.

             Cămaşa şi-a păstrat de-a lungul timpului trăsăturile specifice în ceea ce priveşte croiul şi amplasarea motivelor ornamentale.Din punctul de vedere al structurii mor-fologice,întâlnim în zona Câmpulungului bucovinean două tipuri de cămăşi:cămaşa cu “brizărău” sau cu”altiţ㔺i cămaşa cu”ciupag”. La primul tip, stanii şi partea superioară a mânecilor sunt încreţiţi printr-un sistem numit “brizărău”,constând în nişte “cheutori”,dispuse uniform pe gura cămăşii,prin care se trece un şnur cu aţă. Acesta este specific fetelor,însă îl pot purta şi femeile măritate la zile de sărbătoare. Lor le este caracteristic al doilea tip de cămaşă,realizat dintr-o singură bucată de ţesătură,care formează “piepţii”şi spatele şi la care mânecile sunt prinse din umăr.Gura cămăşii este croită fie rotund,fie dreptunghiular.”Ciupagul”este gulerul îngust,cu o bentiţă,aplicat peste încreţiturile de la gât.

             În zonă,s-au purtat şi cămăşi cu altiţă,fără brizărău,cu ciupag mic şi cu mânecă prinsă în manşetă.Cămaşa cu ciupag are o variantă care respectă croiul tradiţional, dar la care sunt intercalaţi clini laterali pe ambele părţi,aceasta numindu-se ”cămeşă” sau ”cămaşă bătrânească”. Aceasta este confecţionată din pânză de in sau de cânepă ţesută în două iţe. Se foloseşte la lucru şi este de obicei neornamentată sau este împodobită discret, la extremitatea inferioară a mânecilor şi la gât,cu motive străvechi de mare simplitate, numite în zonă ”pui bătrâneşti”:cârligul ciobanului, steluţa, coarnele berbecului, grebluţa, traista popii, mâna calicului.

             Cromatica la cămăşile din zonă este foarte echilibrată,culorile dominante fiind negrul,maroul,galbenul,mai rar verdele şi violetul.Culorile vii,exuberante, se întâl- nesc la cămăşile fetelor,cămăşi ale căror “râuri”sunt dispuse” costişet”pe jumătatea inferioară a mânecii.În cazuri mai rare, se întâlnesc şi cămăşi cu “pui”ţesuţi,având motive asemănătoare.

             Catrinţa ,numită şi “priştoare”sau “pregitoare”,este ţesută în patru iţe,din “păr”. Această piesă a suferit cele mai puţine modificări,păstrându-şi forma dreptunghiu- lară şi organizarea câmpului ornamental în “vrâste”,variind în cursul timpului doar lungimea ei.”Jocul vrâstelor” şi al “alesăturilor”are nuanţe de galben,”betele”de sus şi de jos sunt în nuanţe de roşu,iar poala este bogat “sărăduită”cu mătase neagră, maro sau verde.”Priştoarea”este ţesută din urzeală de “păr cernit”,ca “băteală” folosindu-se părul, mătasea,uneori firul metalic.

             Catrinţa se fixează cu ajutorul”bârneţului”care se răsuceşte de mai multe ori în jurul taliei.Bârneţele se ţes de obicei în două sau patru iţe,cu motive geometrice. Brâul este mai lat decât bârneţul,se fixează peste poale,sub catrinţă. Brâiele nu au ornamente deosebite, ci doar două şiruri paralele de urzeală divers colorată.

             Opinca este piesa tipică de încălţăminte,lucrată din piele de vită sau porc. Opincile se legau cu ”nojiţe” din păr negru de cal şi mai târziu din lână.Acestea se înfăşurau peste glezne pe o distanţă de până la 10cm.În opinci,femeile purtau ciorapi de lână albă lucraţi cu croşete şi numiţi “colţuni”. La partea superioară se terminau fie în colţuri,fie în semirotunduri,cu motive ornamentale. În iernile geroase,se purtau fie colţuni lungi de lână,fie “cioareci”lucraţi din material gros folosit la costumul bărbătesc.

             Un accesoriu al costumului femeiesc îl constituia traista ţesută din păr sau din bumbac,în patru iţe,în vrâste.